Monumentul International al Eroilor din Titesti

„Aşa a fost să fie. Ăsta e războiul. Soldaţii aceia nu au nicio vină”

În toamna anului 1916, pe Valea Oltului s-au dus cele mai dure lupte de la intrarea României în război. Dacă din august până în septembrie, trupele romane reuşiseră să avanseze în Ardeal, dupa intrarea Bulgariei în război, de partea Puterilor Centrale, şi alăturarea trupelor germane celor austro-maghiare, soarta frontului s-a schimbat radical.

Armata română a fost nevoită să se retragă, iar toamna a adus acel aşa-numit  Război al Trecătorilor.

În zona Câineni – Titeşti – Perişani au avut loc lupte dramatice, trupele româneşti opunând o rezistenţă crâncenă, cu sacrificii uriaşe, insa armata romana a fost înfrântă, iar în anul 1917, România era ocupată.

La Titeşti, trupele germane de ocupatie  construiesc un cimitir militar, unde sunt îngropaţi soldaţi nemţi, austrieci, maghiari şi, în cele din urmă, şi români. Predominant însă, soldaţi germani. Un cimitir zidit cu piatră de munte şi cu o cruce înaltă de stejar, care se află şi astăzi în picioare.

La terminarea razboiului cimitirul militar nu a fost dărâmat. Dimpotrivă, populaţia a avut grijă de el. „Aşa a fost să fie. Ăsta e războiul. Soldaţii aceia nu au nicio vină”, spun oamenii. In acest cimitir se afla si 3 ofiteri romani, unul dintre ei fiind poetul sub locotenent Constantin T Stoika, care, la 23 de ani, descrie atmosfera razboiului din Tara Lovistei „Am văzut Şuicii, punctul Lunci şi Câinenii de Vâlcea mutilate de artileria duşmană. Satele Găujani  şi Boişoara erau o mare de fum, artileria grea germană se silea de 3 ore a le incendia.(..) O baterie se retrage înainte de ridicarea ceţii spre Titeşti, care este scormonit de obuze. În zori spre Spinul.”

Proiect realizat de

cu sprijinul
Consiliului Județean Vâlcea